Viața de student la Rimini – Italia (partea a 2 a)

Prima parte a colecției de articole ”Iubirea mea pentru Italia” este aici: https://alexandruvasai.wordpress.com/2020/04/25/iubirea-mea-pentru-italia-partea-1/ Voi continua aici relatarea mea.

Ajuns la întâlnirea cu rezervele Erasmus am aflat că în prima etapă, în care eu nu obținusem bursa, se ocupase doar locul pentru Roma – orașul din visele mele. Acum aveam media cea mai mare și trebuia să aleg, în 5 minute, între orașele Bari, Bologna, Perugia și Palermo. Ar fi fost spectaculos un semestru în Sicilia, dar atunci nu eram conștient de asta și am ales Bologna datorită prestigiului Universității. Ulterior am aflat că, de fapt, voi merge la Rimini, la Facultatea de Economia Turismului care aparține de Universitatea din Bologna. Din nou turismul…după ce alesesem liceul în turism și schimbasem domeniul la facultate, destinul mă îndrepta spre acest special sector. După o căutare pe google, Rimini apărea ca o stațiune extravagantă ceea ce făcea totul irealizabil în capul meu. Au trecut 3 luni ca vântul, nu mai conta nimic, nimeni nu mă mai putea supăra, pentru prima oară urma să plec din țară, abia așteptam… A fost un drum epuizant, de 36 de ore, cu autocarul. O doamnă cu care mă împrietenisem, m-a trezit pe la 2 noaptea să văd munții Italiei; totul era impecabil, ca într-o carte poștală, tunelurile treceau prin munți iar verdeața era imaculată. Nu voi uita când, pentru prima oară am coborât la Padova și am cumpărat, vorbind în italiană, ziarul ”La Gazzetta dello Sport”, pe care obișnuiam să-l citesc doar online; era cel mai frumos ziar din lume pentru mine, cu peste 100 de pagini.

Am coborât în Piața Tripoli unde mă aștepta colega pe care o înlocuiam. A urmat o plimbare de 15 minute pe via Regina Elena – un bulevard drept, de câțiva kilometri, înfrumusețat de palmieri, care avea pe stânga zeci de restaurante, pe dreapta zeci de hoteluri iar, din spatele hotelurilor, se auzea marea. Pe cât de luxos arăta totul, pe atât de îngrijorat începeam să fiu; cu banii de la bursa Erasmus părea imposibil să te descurci într-un asemenea loc, dar urma să învăț să mai gătesc și să economisesc. Nu eram prea coerent după lungul drum și a trebuit să merg direct la un concert simfonic unde mă aștepta președintele Erasmus. Sunetele unei viori m-au ținut cât de cât treaz apoi mi s-a găsit o cameră frumoasă, la mansarda unui spațios apartament, lângă Parcul Frederico Fellini; erau doar 200 m până mare, parcă am și acum în minte sosirea la via Dardanelli 112, unde a rămas o parte din sufletul meu. 

Prima oară la facultate a fost una de limbă italiană pentru studenții străini. Trebuia să ascultăm la căști melodia ”Io canto” cântată de Laura Pausini, și să scriem cuvintele care lipsesc dintr-un text, explicându-le semnificația. Am rămas blocat, eu știam melodia pe de rost, știam deja și cine va cânta la San Remo în acea săptămână, spre uimirea colegilor mei. M-am implicat mult la aceste ore de italiană pentru că aveam o profesoară foarte drăguță. În loc de Alex, îmi spunea ”tesoro” (comoară) și îmi cerea sugestii pentru noi melodii ale căror cuvinte să ne ajute. Aceasta este una pe care am propus-o; era la modă atunci, în 2007, o ascultam în fiecare dimineață:

Nu văzusem marea în viața mea și acum, îi simțeam adierea la fiecare întoarcere acasă, pe cel frumos bulevard – Principe Amedeo, ai cărui copaci aveau piramide de ghiveci cu flori, mereu proaspete. Marea era ca o doamnă bătrână care îmi spunea la apus ”va fi totul bine, doar bucură-te de această perioadă”. Trecuseră 2 zile și am fost invitat la o petrecere a studenților Erasmus, cu o atmosferă frumoasă, destul de liniștită. M-am prezentat acolo cu o sticlă de vin roșu, așa cum înțelesesem că e obiceiul, și au început conversațiile în toate limbile. La un moment dat, o invitată italiancă îmi arăta de la balcon mașina ei, o Lancia, și mă întreba ce părere am despre această marcă…la care eu, care nu mă pricep aproape deloc la mașini, mă gândeam: viața asta este incredibilă, acum o săptămână eram într-un cămin jalnic, acum sunt la câteva minute de Marea Adriatică, într-un apartament modern, cu palmieri pe stradă, cu un vin bun în pahar și discut în limbi străine cu studenți din toate țările lumii…

    Cursurile erau organizate într-un mod practic, în sensul că veneau directori de marketing de la diferite întreprinderi și ne prezentau strategia lor, în PowerPoint. La final testam iaurturi cu banane și cartofi (sau căpșuni cu roșii), ciocolată sau vin. Facultate – Studiu – Plajă – Petrecere, astea erau părțile esențiale ale zilelelor. Cursurile le urmam alături de studenți din diferiți ani ceea ce nu mi-a permis să socializez cu italienii, doar cu studenții Erasmus, care m-au ajutat să mă integrez. M-am atașat mai mult de colegii mei bulgari, cu care împărțeam și apartamentul, de fetele din România – mereu conștiincioase, și îmi erau dragi spanioloaicele, pentru că îmi place mult și limba spaniolă.

Ca să ne facă viața mai comodă, de parcă nu era deja, facultatea ne-a organizat excursii în zone superbe, precum Urbino, Cetatea Dozza, Ravenna sau San Marino. Ghizi profesioniști ne explicau obiectivele dar eram prea tânăr, naiv și euforic, îmi puneam mp3 player-ul  și îi lăsam să vorbească. Am descoperit că e foarte greu să înveți într-o limbă străină, nu e suficient să ai un nivel bun de vorbire sau scriere, dar m-am descurcat până la urmă; am ales și câteva cursuri în engleză, care mi-au acoperit unele lacune în vorbirea acestei limbi.

Acum….toate astea credeți că erau suficiente să-mi doresc să rămân acolo încă jumătate de an? Bineînțeles că nu, euforia asta studențească e frumoasă la început, dar tot străin te simți, mai ales la prima ieșire din țară. Trecuseră 3 luni și îmi era dor foarte tare de cartierul meu din Bacău și de viața mea de la Iași. Vestea cea bună era că se organiza o excursie la Roma de 3 zile, la care trebuia plătit doar transportul. Visam? Oare chiar urma să ajung în Cetatea Eternă? 

Publicitate

2 gânduri despre “Viața de student la Rimini – Italia (partea a 2 a)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s