Iubirea mea pentru Italia – partea 1

    În următoarele articole, voi relata câteva amănunte despre cum am ajuns să iubesc o țară și un spirit național. După ce veți citi această poveste a mea, cred că veți conștientiza că orice vis se îndeplinește, dacă îl păstrezi cu adevărat în suflet.

Când aveam 11 ani m-am atașat pentru prima dată de Italia pentru că mama mea îmi aducea broșuri mici cu fotbalisti și casete cu Toto Cutugno și Francesco Napoli, de la colegele din fabrica de croitorie la care lucra din greu. În clasa a șasea, îmi ”închiriam” bicicleta pentru ture de bloc și strângeam bani cu care ce credeți că îmi luam? Caseta ”Romanza” a lui Andrea Bocelli.

Acum ”îmi crește inima” când fiică-mea de 5 ani îmi spune ”Tati, pune o melodie liniștită, de la Bocelli”. Nu a durat mult ”afacerea” cu bicicleta și a trebuit să nu mănânc la școală ca să cumpăr, din banii ”de pachet”, caseta cu Al Bano și Romina Power. Ajunsesem destul de slab și nu-mi stătea bine nimic, dar vibram prin visurile mele. Ulterior am descoperit fotbalul italian, Serie A, și m-am îndrăgostit nebunește, în 2001, de echipa A.S. Roma și de al ei trident spectaculos Totti-Montella-Batistuta. Îmi petreceam multe ore, zilnic, pe Rai Uno și ajunsesem la un nivel decent de italiană. M-au ajutat și albumele Laurei Pausini, pe care le ascultam în timp ce învățam. Îi înnebuneam pe toți colegii și prietenii mei.

Cam așa arăta o reclamă la Seria A, în perioada ”romantică” a fotbalului

Mi-am ales facultatea de Economie de la Iași pentru că în broșura lor erau descrise o mulțime de parteneriate pentru burse Erasmus deci îmi ofereau șansa de a pleca în Italia, în sfârșit. La sfârșitul primului an de studii am aplicat pentru acest program, dar, din păcate, media dosarului meu pentru bursa Erasmus nu a fost suficientă și am fost respins, eveniment care m-a afectat câteva zile. În anul doi am trecut de la confortul unei camere în centrul Iași-ului, la un cămin din Copou destul de mizerabil. Toaleta era comună, mesele și scaunele cu picioare rupte și un miros de ceapă permanent. Cu cei patru colegi de cameră am dedicat prima zi de facultate…văruitului; îmi era imposibil să stau acolo, dar m-am adaptat. Cheltuielile erau mari pentru părinți deși reușisem să trec rapid la ”fără taxă”, nu era just să le cer mai mult.

Trec două luni și vine ziua mea, magica zi de Sfântul Nicolae…Aveam un seminar de Finanțe, la 8 dimineața, într-un corp cam prăfuit, la care trebuia să urci multe etaje. În mod normal mi-aș fi sunat câțiva prieteni și am fi petrecut momente speciale…dar am zis în acea dimineață ”hai să mă duc la seminarul ăsta și voi vedea ce fac apoi”.

    Seminarul era ținut de carismaticul profesor Bogdan Zugravu, care îmi spune la pauză:

”Ne vedem la 12 în corpul A, da?” 

”În corpul A?”

”Păi nu sunteți pe lista rezervelor Erasmus? Nu v-ați citit mail-urile?”

”N-am ajuns pe la bibliotecă în ultimele 3 zile și la cămin nu am Internet deci nu știu nimic.” Care Internet? Ne anunțam între noi când apărea apa caldă…

”La ora 12 este întrunire cu toate rezervele Erasmus pentru stabilirea destinațiilor. Dacă lipsiți, pierdeți locul. De ce mai aveți adresă de mail dacă nu o folosiți?”

Mda..așa era, trebuia să fiu acolo și ăla era unul dintre momentele în care viața ți se schimbă, dacă ești prezent…De data asta eram!  

Voi reveni cu partea a doua…

Publicitate

3 gânduri despre “Iubirea mea pentru Italia – partea 1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s